La ce bună istoria

La ce bună istoria, nu e bună. Și asta nu pentru că n-ar trebui să știm cât pentru că nu servește pozitiv în felul care ni se prezintă. Ea nu mai servește scopul cunoașterii, e doar carte de îndoctrinare a popoarelor. Dar au fost fapte de vitejie, au pierit degeaba atâția oameni? au fost fapte de vitejie și nimic n-a fost în zadar dar nu înseamnă că a fost și ceva bun că atâția oameni au pierit, nu înseamnă că ceea ce am fost învățați ni s-a prezentat obiectiv și cu bună credință. Ce înseamna istoria? minciună, manipulare, cu două trei, vorbe și niște oale de lut mulți emit afirmații științifice, în unele cazuri ni se dau ca adevăr suprem, câteodată afirmațiile unor ghicitori (unii). Ceea ce trebuie învățat din trecut sunt milioane și milioane de morți pentru cauze care mai de care mai meschine, de care strămoșii noștri în general s-au făcut vinovați, noi ca oameni, de la pamânt la averi și alte lucruri de genul asta. Istoria ar trebui studiată prin prisma exemplului grotesc pe care ni-l oferă, crime, trădări, minciuni, torturi, violuri, execuții, copii uciși, femei, oameni vinovați sau nevinovați. Realitatea a fost și e mai dură decât sunt filmele de la TV interzise minorilor de CNA la anumite ore, dar istoria ni se cosmetizează și ni se servește înșelător ca ceva „cool” de parcă n-au murit atâția oameni nevinovați, atâtea vieți și familii distruse. Istoria dacă nu ne ajută să nu mai repetăm greșelile trecutului, dacă nu ne învață să ne acceptăm unii pe alții si să ne respectam ca oameni atunci nu aduce decât un mare deserviciu umanității. Tot ceea ce trebuie să știm în viață din perspectiva istorică e că suntem oameni, ne tragem din oameni și trebuie sa fim „oameni” în societate.