La ce bună istoria

La ce bună istoria, nu e bună. Și asta nu pentru că n-ar trebui să știm cât pentru că nu servește pozitiv în felul care ni se prezintă. Ea nu mai servește scopul cunoașterii, e doar carte de îndoctrinare a popoarelor. Dar au fost fapte de vitejie, au pierit degeaba atâția oameni? au fost fapte de vitejie și nimic n-a fost în zadar dar nu înseamnă că a fost și ceva bun că atâția oameni au pierit, nu înseamnă că ceea ce am fost învățați ni s-a prezentat obiectiv și cu bună credință. Ce înseamna istoria? minciună, manipulare, cu două trei, vorbe și niște oale de lut mulți emit afirmații științifice, în unele cazuri ni se dau ca adevăr suprem, câteodată afirmațiile unor ghicitori (unii). Ceea ce trebuie învățat din trecut sunt milioane și milioane de morți pentru cauze care mai de care mai meschine, de care strămoșii noștri în general s-au făcut vinovați, noi ca oameni, de la pamânt la averi și alte lucruri de genul asta. Istoria ar trebui studiată prin prisma exemplului grotesc pe care ni-l oferă, crime, trădări, minciuni, torturi, violuri, execuții, copii uciși, femei, oameni vinovați sau nevinovați. Realitatea a fost și e mai dură decât sunt filmele de la TV interzise minorilor de CNA la anumite ore, dar istoria ni se cosmetizează și ni se servește înșelător ca ceva „cool” de parcă n-au murit atâția oameni nevinovați, atâtea vieți și familii distruse. Istoria dacă nu ne ajută să nu mai repetăm greșelile trecutului, dacă nu ne învață să ne acceptăm unii pe alții si să ne respectam ca oameni atunci nu aduce decât un mare deserviciu umanității. Tot ceea ce trebuie să știm în viață din perspectiva istorică e că suntem oameni, ne tragem din oameni și trebuie sa fim „oameni” în societate.

Dacă nu comunism atunci fascism

Dacă nu într-o extremă atunci să o înlocuim cu alta. În ultima vreme ideile de tip fascist sau nazist au luat ceva amploare în fostul spațiu ex-comunist. Dar la ce bun să înlocuim o dictatură cu alta? Fascismul e rău pentru libertatea omului, ceea ce contează pentru omul de rând e că în ambele, drepturile cetățeanului nu contează în sine, individul n-are valoare. Tu ca om nu mai ai libertate, statul decide cum să-ți trăiești viața, ceea ce e bine pentru tine, dacă refuzi ești anti-sistem, dușman al statului și tot statul te judecă după propriile reguli pentru că statul are întotdeauna dreptate, e infailibil. În plus cum să favorizeze fascismul religia așa cum cred unii, când așa cum spune Jonah Goldberg, „Fascismul e religia statului”. Și nu orice fel de „religie”, o religie totalitară, intolerantă, anti-liberală și anti-democratică, unde statul e considerat Dumnezeu.

Steagul Timișoarei

În urma unor știri despre steagul Timișoarei, a faptului că acest steag a fost respins de autoritățile de la București în trecut, am ajuns să aprofundez puțin subiectul. Era normal oarecum că steagul va fi respins de autoritățile române atât timp cât nu se face o distincție clară între Casa de Savoya, filiera prin care a ajuns la noi, și Timișoara, atât timp cât n-aducem argumente, de ce acest steag ar trebui să fie steagul Timișoarei de azi?

Steagul Timisoarei

Această distincție se poate face prin simbolistica acestui tip de steag cu cruce, anume că steagul și-ar avea originile tocmai din perioada cruciadelor, steagurile folosite de cruciați, steagul Timișoarei fiind asemănător cu steagul Cavalerilor Maltezi, steagul Danemarcei, Elveției sau Angliei, steag al Angliei care are culorile inversate, fond alb și cruce roșie.

Asediul Antiohiei, prima cruciadă (1097, 1098), pictură din secolul al 15-lea, a se observa steagurile cu cruce similare celor ale Timișoarei.

Asediul Antiohiei

Sfântul Gheorghe a fost reprezentat în vremea cruciadelor ca un un cavaler dar cu toate acestea n-a existat vreo asociere clară în acea perioadă între sfânt și aceste steaguri, asocierea a venit ulterior. Totuși din acea perioadă se păstrează o frescă, aflată în Catedrala din Trani, Italia, care îl înfățisează pe sfânt în roșu cu o cruce albă pe piept, ceea ce a făcut specialiștii să creadă că ar putea fi unul din posibilele puncte de pornire ale asocierilor ulterioare.

Sfântul Gheorghe frescă

Acest model de steag, fond roșu cu o cruce albă a fost adoptat tot în acea perioadă și de cruciații germani ca simbol imperial iar mai apoi ca steag imperial de război al Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană, de unde probabil că a fost preluat de Casa de Savoya, Elveția, Danemarca și alte orașe și regiuni.
Asocierea dintre steagul cu cruce și culorile alb și roșu, și Sfântul Gheorghe e întărită si de apariția steagului Genovei, din secolul al 12-lea, steagul cu cruce, care era purtat alături de un steag roșu pe care era reprezentat Sfântul Gheorghe și balaurul, steagul de război al Genovei, Genova avându-l pe Sfântul Gheorghe ca sfânt patron.

Steagul Angliei, al Genovei etc (Crucea Sfântului Gheorghe)

Crucea Sfântului Gheorghe

Diferența e că steagul Timișoarei reprezintă o cruce albă pe fond roșu, așa cum Sfântul Gheorghe era reprezentat pe fresca din Trani, dar e aceeași cruce, aceeași sursă inițială, Crucea Sfântului Gheorghe din perioada cruciadelor.

Așadar steagul Timișoarei are mai toate șansele să își afle originile și inspirația în vremea cruciadelor, Sfântul Gheorghe fiind unul dintre cei mai iubiți sfinți ai acelor vremuri, și astăzi fiind recunoscut ca sfânt patron al Angliei, Georgiei, Aragonului, Genovei, Moscovei sau Barcelonei. Crucea sfântului fiind prezentă sub diverse forme și pe însemnele provinciilor spaniole Huesca, Zaragoza și Teruel din Aragon, precum și pe steagurile orașelor Montreal, Almeria, Milano, Genova, Padova, Zadar sau Freiburg im Breisgau.

În acest sens și în susținerea sa pentru Timișoara, ar fi indicat și ca Sfântul Gheorghe să fie declarat și promovat măcar în sfera creștină ca sfânt ocrotitor, patron al Timișoarei iar ziua „drapelului”, steagului Timișoarei să fie 23 aprilie, când este sărbătorit Sfântul Gheorghe.

Statuie Sfântul Gheorghe

Obiective ce ne întăresc această legătura în oraș, statuia Sfântului Gheorghe, Catedrala Sfântul Gheorghe (cunoscută ca Domul Romano-Catolic, din Piața Unirii) sau Biserica sârbească Sfântul Gheorghe din Piața Traian.

Cât despre culoarea steagului Timișoarei, roșu, culoarea, crucea, asocierea cu Sfântul Gheorghe au sens cu atât mai mult cu cât ținem cont și de faptul că roșu e culoarea prin care sunt reprezentați sfinții mucenici, iar după cum se știe Gheorghe e Mare Sfânt Mucenic. Roșu e de asemenea culoarea potrivită care să reprezinte și jertfa eroilor care au murit pentru libertatea noastră în revoluția din 1989 și a tuturor celor ce au luptat pentru apărarea orașului de-a lungul timpului.

Pe partea cealaltă limitarea la Casa de Savoya sau alte idei de genul asta ar trebuie puse la colț când vine vorba de semnificația steagului, pentru noi cei de azi, pentru că istoria sa pare destul de complexă, o cruce nu e o marcă înregistrată Casa de Savoya, e doar o filieră, noi trebuind să ne raportăm la semnificația sa profundă și creștină, cea care are mai mult sens pentru noi, care ne unește și cu trecutul, cu tradiția și ar fi bine ca și cu viitorul.